Ce impact are "Revolutia Fiscala" asupra contractelor partiale de munca si alte propuneri vehiculate pentru modificarea OUG 79/2017

Dupa cum este formulata prevederea de la articolul 51 din OUG 79/ 2017 (care modifica Codul Fiscal), se intelege ca chiar si in cazul contractelor de munca cu timp partial, baza de impunere pentru CAS va avea un plafon minim stabilit la nivelul salariului minim pe economie. In mod similar e si pentru CASS.

« 51. La articolul 146, dupa alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (5^1) - (5^3), cu urmatorul cuprins:

"(5^1) Contributia de asigurari sociale datorata de catre persoanele fizice care obtin venituri din salarii sau asimilate salariilor, in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga sau cu timp partial, calculata potrivit alin. (5), nu poate fi mai mica decat nivelul contributiei de asigurari sociale calculate prin aplicarea cotei prevazute la art. 138 lit. a) asupra salariului de baza minim brut pe tara in vigoare in luna pentru care se datoreaza contributia de asigurari sociale, corespunzator numarului zilelor lucratoare din luna in care contractul a fost activ. »

Prin urmare, daca pentru un contract cu norma partiala de 2 ore salariul brut va fi stabilit la nivelul salariului brut minim pe economie preconizat de 1.900 lei, atunci salariul net va fi de 1.111 lei (fara a lua in calcul deducerea personala, presupunand ca nu este aici functia de baza).

Daca, in schimb, remuneratia va fi stabilita la nivelul salariului minim pe economie proportional cu numarul de ore lucrate, respectiv 475 lei, atunci in practica se poate ajunge la situatia absurda in care salariul net devine negativ, baza impozabila pentru CAS si CASS fiind fixata la nivelul salariului minim pe economie.

In acest caz, sunt posibile mai multe situatii.

E posbil sa fie vorba de o scapare, pentru ca inainte aceasta prevedere cu plafon minim era la nivelul contributiei datorate de angajator care se calcula peste salariul brut, fara a fi dedusa din acesta pentru a se ajunge la salariul net. Insa acum, trecand contributia la nivel de angajat si pastrand plafonul minim se ajunge la situatia absurda descrisa mai sus.

Daca este vorba de o scapare, cel mai probabil va fi reglata acum cand se discuta potentiale amendamente ale OUG 79/2017. O idee ar fi sa fie ajustata prevederea de mai sus astfel incat pentru contractelele partiale de munca plafonul minim sa fie ajustat si proportional cu numarul de ore lucrate.

Alternativ, in cazul in care nu este vorba de o scapare, ci se doreste limitarea numarului de contracte de munca cu norma partiala, sau remunerea lor la un nivel mai ridicat, situatia ar putea fi reglata prin intermediul negocierii colective (conform prevederilor OUG 82/2017) iar angajatul sa agreeze cu angajatorul sa se regleze nivelul salariului brut astfel incat sa se pastreze nivelul salariului net actual.

In cazul in care nu se vor modifica prevederile ordonantei si nici angajatul si angajatorul nu vor ajunge la o concluzie comuna, cel mai probabil astfel de contracte vor fi desfiintate.

Situatia contractelor de munca cu norma partiala este doar unul din punctele in discutie pentru care sunt propuse amendamente la OUG 79/2017.

Alte puncte vehiculate prin presa sau propuse de catre Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei („CDR”) sunt reluate mai jos. Cerintele sunt urmatoarele:

1. Anularea transferului contributiilor catre angajat sau adoptarea principiilor in regim normal prin Parlament si prelungirea termenului de implementare cu minim 6 luni;
2. Reglarea situatiei programatorilor carora ar putea sa le scada salariile nete. Deoarece ei sunt scutiti de impozitul pe venit, trecerea contributiilor de la angajator la angajat, in cazul lor, ar avea un efect de reducere a salariului net, nemaifiind contrabalansata de reducerea de la 16% la 10% a impozitului pe venit. O potentiala solutie propusa a fost reducerea cotei pentru contributia de asigurari sociale la 20,5%. E posibil sa fie emisa o ordonanta de urgenta separata in acest sens pentru reglarea situatiei;
3. Plafonarea la un nivel maxim a CASS (contributia pentru asigurari sociale de sanatate), nivelul propus de CDR fiind de 3 salarii minime pe economie;
4. Sa se ia in considerare posibilitatea ca regimul de impozitare pe veniturile micro-intreprinderilor sa devina optional. Conform OUG 79/2017 acest regim ar deveni obligatoriu de la 1 ianuarie 2018 pentru companiile cu o cifra de afaceri sub 1.000.000 euro (plafonul anterior fiind situat la 500.000 euro).

Regimul optional ar insemna ca micro-intreprinderile sa poata alege daca aplica 1%-3% pe cifra de afaceri (de ex, regim convenabil in cazul societatilor prestatoare de servicii care au cheltuieli reduse) sau 16% impozit pe profit (regim mai convenabil in cazul societatilor de productie cu o cifra de afaceri mare dar cu o marja de profitabilitate redusa, de sub 6,25%).

Printre argumentele aduse de CDR sunt si urmatoarele:

1. ar fi descurajate investitiile, pentru ca toate companiile nou-infiintate vor fi impozitate automat ca microintreprinderi, si nu vor putea deduce cheltuielile initiale, nu vor putea recupera eventualele pierderi fiscale inregistrate in acesti ani, nu vor beneficia de credit fiscal pentru cheltuielile cu sponsorizarea, astfel diminuandu-se si volumul sponsorizarilor catre ONG-uri;
2. daca se mentine prevederea cu obligativitatea acestui regim pentru companii cu cifra de afaceri de sub 1.000.000 euro practic se anuleaza regimul de holding introdus in Codul fiscal in anii trecuti si
3. directivele europene privind platile de dividende, respectiv de dobanzi si de redevente devin inaplicabile pentru un numar foarte mare de companii (directive referitoare la scutirea de impozit cu retinere la sursa pe aceste tipuri de venituri, daca sunt indeplinite anumite conditii, una dintre ele fiind ca platitorul de venit sa fie o societate romaneasca platitoare de impozit pe profit).

De asemenea, referitor la implementarea prevederilor Directivei UE 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 privind stabilirea normelor impotriva practicilor de evitare a obligatiilor fiscale care au incidenta directa asupra functionarii pietei interne („ATAD” – Anti Tax Avoidance Directive), CDR solicita introducerea urmatoarelor clarificari /modificari:

- In ceea ce priveste deductibilitatea costurilor excedentare ale indatorarii (prevedere care va inlocui in Codul Fiscal articolul referitor la gradul de indatorare si deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile si a diferentelor de curs valutar), se propune majorarea pragului de deductibilitate de la 200.000 euro pana la limita de 3.000.000 euro prevazuta de directiva, plafonul de 200.000 euro fiind considerat foarte mic.

De asemenea, se propune clarificarea situatiei in care se realizeaza o baza de calcul zero sau de valoare negativa.

Si se mai propune ca Romania sa exercite optiunea permisa de directiva ca institutiile financiare sa fie excluse de la aplicarea restrictiilor privind deductibilitatea costurilor excedentare ale indatorarii.

- Iar referitor la prevederile privind societatile straine controlate, se solicita clarificarea faptului ca aceste reguli nu se aplica statelor care sunt membre ale acordului SEE, respectiv toate statele membre ale Uniunii Europene, plus Islanda, Liechtenstein si Norvegia.

In plus fata de amendamentele propuse pentru OUG 79/2017, se aduc din nou in vedere anumite aspecte privind plata defalcata a TVA si se fac doua propuneri:

- Fie anularea implementarii acestui mecanism, datorita problemelor pe care le poate ridica in practica, precum: blocarea fluxurilor de numerar, costuri suplimentare cu adaptarea sistemelor contabile si ERP, costuri suplimentare operationale, necesitatea alocarii de personal specializat pentru urmarirea si gestionarea platilor catre conturi multiple, precum si pregatirea acestui personal.

- Alternativ, mecanismul de plata defalcata a TVA sa ramana optional si sa comporte anumite modificari – sa fie simplificat si automatizat, sa cuprinda doar tranzactiile intre persoane impozabile inregistrate in scopuri de TVA, sa prevada anumite beneficii pentru cei care opteaza pentru intrarea in sistem (valoarea TVA diminuata daca intra inaintea termenului de plata, rambursare TVA in termen de 30 zile sub rezerva inspectiei fiscale ulterioare, etc).

Ar mai trebui de tinut cont si de alte aspecte care au fost semnalate in presa referitor la mecanismul de plata defalcata a TVA, chiar si atunci cand sistemul ramane optional: sa fie revizuita intrarea automata in sistem datorata unor erori de calcul si introducerea unui mecanism de avertizare a contribuabilului in privinta unei presupuse incalcari a legislatiei.

De asemenea, CDR propune introducerea unor prevederi cu privire la consolidarea de grup pentru impozit pe profit. Acest regim ar implica compensarea pierderilor fiscale inregistrate de unele companii membre ale grupului cu profiturile fiscale ale altora, si calcularea, raportarea si plata impozitului pe profit la nivel de grup. CDR propune si un set initial de reguli posibile in acest sens.

Ina Tornea, ADIT